În vizită la Palatul Brukenthal

După ce am răsfoit cartea despre istoria Sibiului, îmi îndrept paşii spre Piaţa Mare a Sibiului. Intrând pe pietonală remarc cu deosebită plăcere înlănţuirea de magazine şi de restaurante înşiruite la baza clădirilor vechi, care însă sunt într-o stare foarte bună. Spaţiul pietonal este placat cu piatră cubică şi reuşeşte să redea un aer vechi dar totodată modern spaţiului.
Ajung în cele din urmă şi în Piaţa Mare, unde mă îndrept grăbit spre Palatul Brukenthal, actualmente Muzeu.
Vă invit şi pe voi să vizitaţi alături de mine câteva din atracţiile muzeului

Breviarul Brukenthal Manuscrisul, scris pe pergament de cea mai bună calitate, are 630 de pagini, dar între paginile 619 şi 630 textul n-a mai fost completat, foile fiind doar liniate şi împodobite cu borduri din elemente florare şi animaliere. Datarea Breviarului a suscitat numeroase discuţii, fiind, în cele din urmă, acceptată varianta - obţinută în urma studiului vestimentaţiei, mobilierului şi ornamenticii - din care lipseşte laleaua, cunoscută în Europa la începutul secolului al XVI-lea - sfârşitului de secol XV, eventual primul deceniu a celui următor.

Pagina muzeului

Oraşe înfrăţite cu Sibiul

Oraşe înfrăţite cu Sibiul

• Bauru,Brazilia din 1995
• Columbia, Statele Unite din 1994
• Klagenfurt, Austria din 1996
• Landshut, Germania din 2002
• Mechelen, Belgia din 1996
• Marburg, Germania din 24 octombrie 2005
• Rennes, Franţa din 1999
• Valencia, Venezuela din 1993
• Wirall, Regatul Unit din 1994

Piţa Mare, primăria şi Muzeul Brukental

Piaţa mică şi podul minciunilor

Despre Sibiu

După ce m-am odihnit puţin iau drumul oraşului pentru prima dată. Cum nu am mai fost niciodată în Sibiu încep prin a mă interesa despre istoria oraşului. Întreb pe ici pe colo câte un bătrân aşezat pentru o clipă pe o bancă şi aflu lucruri interesante. Aflu astfel că Sibiul e traversat de Cibin, un râuleţ nu foarte mare, dar care secţionează oraşul în două. De la acest râu i se trage şi denumirea de Cibinium în limba latină. Aflu astfel că denumirea nemţească a oraşului este Hermannstadt iar in maghiară Nagyszeben. Aflu de asemenea cu surpindere că oraşul este condus de un primar de naţionalitate germană. Mai interesant mi se pare că românii îl laudă cel mai mult. De altfel, oraşul poartă amprenta rigurozităşii specifice germane. Oraşul arată foarte bine după lucrările din ultimii ani. Chiar arată ca o capitală europeană. Ceea ce însă am remarcat este lipsa indicatoarelor de orientare turistică. Cum nu cunosc oraşul, trebuie să întreb la fiecare pas în ce direcţie să o iau, sau ce pot vizita.
Nu pot să nu remarc frumuseţea peisajului ce înconjoară oraşul, Sibiul fiind situat în apropierea
Munţilor Făgăraş, a Munţilor Cindrel şi a Munşilor Lotrului.

În drumul meu prin oraş întâlnesc un chioşc inscipţionat cu sigla capitalei culturale şi mă opresc pentru o clipă. Spre surprinderea mea găsesc suficiente obiecte care să îmi aducă aminte de Capitala Culturală europeană, de la brichete şi magneţi pentru frigider, până la pahare sau cărţi despre sibiu. Mă încumet şi eu să cumpăr o asemenea carte pentru a afla mai multe despre acest oraş minunat.

Mă aşez pe o bancă şi încep să răsfoiesc cartea: "

În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis / Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraş (Cibin) şi denumirea românească a oraşului.

În zona actualului cartier Guşteriţa a existat o aşezare romană numită Cedonia.

Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi aşezări, probabil slave, imediat dupa mijlocul secolului XII de colonişti saşi din teritoriul Rin-Mosela. Prima menţiune a cetăţii este făcută în 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul1223, dar există şi menţiuni ale numelui Villa Hermanni. În anul 1241 a fost atacat, cucerit şi parţial distrus de hoardele mongole.

Sibiul istoric dominat de Catedrala Evanghelică, aşa cum se vede din Turnul Sfatului

Primăria, Biserica evanghelică (doar vârful turnului), Biserica catolică

Timbru poştal românesc din 1967

În secolul XIV, Sibiul a devenit un mare centru de comerţ şi timp de secole a fost cea mai importantă cetate germană din Transilvania. Oraşul era organizat în bresle, fiind cunoscute un număr maxim de 19 bresle.

În anul 1366 Sibiul a fost declarat "oraş".

Aici a fost publicat, în anul 1544, Catehismul Luteran, prima carte tipărită în limba română.

Din 1692 , odată cu creşterea influenţei austriece, Sibiul devine capitala Transilvaniei. Aceasta este o perioadă înfloritoare a oraşului, cea mai importantă construcţie din această perioadă fiind Palatul Brukental.

În secolul XIX se construieşte prima linie de cale ferată, iar în 1897 Sibiul este primul oraş electrificat din România. Tot în această perioadă Sibiul este sediul asociaţiei ASTRA şi un oraş important al comunităţii româneşti.

Ca urmare a celui de-al doilea război mondial şi a perioadei comuniste populaţia săsească s-a diminuat considerabil prin deportări în Siberia şi mai târziu prin emigrarea masivă în Germania."

În sfârşit la Sibiu

După o noapte lungă petrecuta în accelaratul cu regim de personal şi cu o întârziere de doar 15 minute am ajuns în frumosul Sibiu. Drumul cu trenul a fost obositor, aveam impresia că nu mai ajung, mai ales că pe anumite sectoare aş fi putut să o iau liniştit pe jos pe lângă tren de încet ce mergea. Oare când vom avea şi noi treburi de mare viteză, în care să îţi fie mai mare dragul să mergi, unde preţul este pe deplin justificat de serviciile şi curăţenia pe care le găseşti. Oricum... cu astea m-am obişnuit. Am ajuns în Sibiu, aşa că încep să mă gândesc ce să fac mai întâi. Iau un taxi din faţa gării şi îl rog să mă ducă la o pensiune frumuşică. Nu pot să plec din faţa gării fără să observ piaţa proaspăt renovată, cu un imens spaţiu pietonal, curat şi aşa cum îi stă bine unei gări europene. Prima impresie este una plăcută. Aici nu mi-a fost dat să văd aceea aglomeraţie urbană de prost gust şi cu oameni dubioşi cu care mă obişnuisem în gările româneşti.
Parcurgând drumul spre pensiune mă întreţin cu şoferul...îl întreb despre oraş, despre turişti , despre programe. Omul mulţumit şi încântat că îşi poate lăuda oraşul, îmi povesteşte exaltat de avântul economic pe care l-a luat oraşul în ultimii ani. Aflu că au avut mare noroc cu această "Capitală europeană" pentru că şi-au rezolvat multe probleme de infrastructura. Drumuri, canalizare, apă în unele cartiere care duceau lipsă, etc. Chiar şi acum se lucrează încă intens. Chiar îmi spune de piaţa gării, de care în urmă cu câteva clipe mă arătam extaziat, că ar fi terminată doar de câteva luni şi că a fost un haos la începutul anului, când au ajuns primii turişti.
Ajung în sfârşit la pensiune, mă cazez şi mă întind pentru o clipă, pentru a-mi revenii după călătoria din această noapte. Cum încă este destul de devreme mă hotărăsc să dorm puţin pentru a-mi reface forţele şi a porni mai apoi în explorarea capitalei culturale europene: Sibiu.

Prima destinatie: Sibiu - Capitala Culturală Europeană 2007

Mă pregătesc de plecare, ma-am tot gândit azi noapte încotro s-o apuc... apoi mi-a venit ideea: Sibiu! , cred că este cea mai la îndemână destinaţie astăzi.
Pun mâna pe telefon, sun la gară... următorul tren este la 23:50, rapidul 625. Cu el voi pleca în această seară spre Sibiu. Ajung acolo dimineaţă la 5 şi 15 asta dacă nu cumva trenul meu va întârzia. Chiar şi aşa...timp am...de acum sunt turist.
Îmi strâng câteva haine, le îndes în rucsac şi mă pun pe aşteptat...

Bun venit

Salutare!

Deoarece timpul liber imi este aproape inexistent si pentru că îmi place să călătoresc, m-am hotarât să plec într-o călătorie virtuală în speranţa de a descoperii frumuseţile acestei ţări. Aşadar de astăzi voi fi Turistul Virtual, un turist rătăcit în imensitatea internetului, în căutarea a tot ceea ce este frumos, a tot ceea ce este de admirat, contemplat şi a tot ceea ce ne poate aduce linişte în suflet.