În vizită la Castelul Bran

Dimineaţa a venit foarte repede. Aseară am adormit imediat ce m-am pus în pat. Oboseala drumului precum şi noapte parţial dormită de dinainte şi-au făcut efectul.
Am luat micul dejun şi mă duc spre castel. O iau pe jos, cam 20 minute de unde sunt eu cazat. L intrare îmi cumpăr un "kurtos kalacs" un cozonac specific secuiesc. In faţa intrării în muzeu pierd timpul pe la suveniruri. Foarte multe obiecte care îţi aduc aminte de castel precum şi de celebrul Dracula sau Vlad Ţtepeş. Întâlnesc foarte mulţi turişti, în special germani.
Vizitarea castelului poate cuprinde şi o vizită la "muzeul satului", aflat în curtea exterioară castelului.

Pentru că nu ştiu foarte multe despre Castel, mă documntez şi găsesc pe internet foarte repede informaţii valoroase:

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirmă saşilor din Scaunul Braşovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala şi cu meşterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele promite braşovenilor că, dacă Ţara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referinţa din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducţia că fortificaţia de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniţă mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetăţii Bran a fost supus jurisdicţiei comitatului regal de Alba.

În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său.

În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării româneşti până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.

În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.

Deşi a intrat în circuitul şi folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnându-se şi un film, Interviu cu un vampir, se pare că Vlad Ţepeş nu a locuit niciodată la castel. Recent el a fost restituit în natură de statul român lui Dominic de Habsburg şi celor două surori ale sale, în calitate de moştenitori ai principesei Ileana. Proprietarii s-au angajat ca timp de trei ani să nu-i schimbe destinaţia de muzeu. România şi-a asumat şi costurile renovării şi întreţinerii castelului şi are un drept de preempţiune pentru achiziţia viitoare a castelului.

Vizitarea castelului se face destul de repede, din păcate nu se poate intra în anumite camere, dar poţi privii din uşă mobilierul foarte bine păstrat al Castelului. Interesantă este şi mica curte interioară, care deşi este înţesată de turiştii dornici să facă poze cu fântâna în care aruncă monede pentru noroc, are un farmec aparte. Castelul este foarte bine păstrat şi chiar merită vizitat.
După vizita la Castel găsesc un mic local, pe aleea ce duce la intrare, care oferă la intrare o galearie cu suveniruri, o mică excursie in Ţara înspăimântătoare a lui Dracula, si un bar la etaj, unde mesele au formă de sicriu, sunt acoperite cu sticlă. În sicriu se pot vedea schelete umane, atent aranjate în nisip. Localul absolut fantastic. Personalul la fel, aranjat de parcă tocmai au scăpat de Dracula sau de parcă ar face parte din anturajul lui de vampiri.
Mă hotărăsc să mai stau şi cel puţin mâine pentru a vedea împrejurilmile, să mă plimb puţin pe munte, mai ales că încă nu m-am hotărât care va fii urmatoarea mea destinaţie.