Pierdut in metropola

Oraşul mă fascinează, oraşul mă corupe. Sunt surpins să găsesc aici, departe de capitală, un oraş care pulsează până la ore târzii în noapte. Străbat străzile oraşului în căutarea urbanului, a cunoscutului. Totuşi ceea ce îmi este dat să văd diferă cu mult de ceea ce am vazut şi cu ce sunt obişnuit în Bucureşti. Oamenii sunt mai civilizaţi, sunt respectuoşi cu oraşul şi cu ei înşişi. Oamenii de aici îi respectă pe cei din jur şi se respecti pe ei înşişi. Aici nu am găsit răutatea bucureşteană, aici am găsit o adevărată capitală europeană.
Am găsit totuşi şi ceva familiar. Traficul infernal. Din câte înţeleg de la cei cu care am mai vorbit pe aici, oraşul este trversat de un drum important (DN7 parcă) iar dincolo de sibiu întâlnim şi ramificaţia spre Braşov. Oraşul este sufocat de treficul greu. Îmi vine greu să văd cum tirurile străbat cartierele mărginaşe ale oraşului pentru a ocolii centrul istoric. Centrul este sufocat de traficul urban iar mărginimea de cel interurban şi de mărfuri. Cu toate acestea observ o mai bună conduită a participanţilor la trafic. La semafor, şoferii stau liniştiţi şi aşteaptă să le vină rândul. Nu contează că au maşini de teren, de familie sau de oraş. Toţi îşi aşteaptă rândul. Văzând asta mi-aş dori ca şi Bucureştiul să arate aşa.
In Sibiu nu mă pot plictisii, am vizitat expoziţii de pictură, am fost la concerte... oraşul are acum o viaţă culturală deosebită. Chiar aş fi curios să mă întorc la anul să văd cum se mişcă oraşul.